CENTENAR

Inginer electronist, Flax Computers, Târgoviște

După absolvirea liceului mi-am continuat studiile până în anul 2005 la Universitatea Valahia din Târgoviște la Facultatea de Inginerie Electrică specializarea Electronică Aplicată. 

În anul 2006 am urmat cursurile la master în cadrul aceleași facultăți

În prezent lucrez la Flax Computers pe postul de inginer electronist în departamentul de service.

Jurist, instituții publice Dâmbovița

Absolventă a Liceului Voievodul Mircea, profil informatică, în anul 1997. Din 1997 până în 2001 am urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității Valahia. După absolvirea facultății în 2001 m-am angajat ca și consilier juridic în cadrul Combinatului de Oțeluri Speciale Târgoviște (actualmente Donalam Târgoviște). Între timp, din 2017 m-am angajat ca jurist cu timp parțial și la o instituție publică – Stațiunea de cercetare-dezvoltare pentru piscicultura Nucet. Dupa 18 ani, în anul 2019, mi-am încetat activitatea de consilier juridic în cadrul Combinatului. Din anul 2020, m-am angajat ca jurist cu timp parțial la  a doua instituție publica – Stațiunea de cercetare-dezvoltare pentru pomicultură Voinești.

În prezent, sunt consilier juridic cu 2 contracte de munca cu timp parțial la cele 2 instițutii publice menționate mai sus.

Când nu sunt la serviciu, sunt soție și mămică cu normă întreagă pentru familia mea, respectiv pentru soț și pentru cei 3 copii pe care îi avem împreună.

Un gând bun pentru liceu și pentru cadrele didactice: Mult succes și spor în tot ceea ce faceți  !!!

Mulțumesc că m-ați format ca om și vă respect!!!

Senior Software Consultant, KeySoft 

La ceas aniversar, doresc să mulțumesc conducerii și tuturor cadrelor didactice care ne-au ajutat să parcurgem primii pași spre viitor.

Un sincer LA MULȚI ANI!, multe bucurii și sănătate și, mai ales, forță de muncă pentru generațiile următoare.

Economist, SC Soceram SA

Educație și formare profesională

• Diploma de Bacalaureat, Liceul Industrial “Voievodul Mircea”, 1993 – 1997 Targoviste România
• Diploma de Licenta, Universitatea “VALAHIA” Targoviste- FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE, 2004 – 2008 Targoviste România
• Diploma de Master, Universitatea “VALAHIA” Targoviste – FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE, 2008 – 2010 Targoviste România

Experienta profesionala  :

1) RESPONSABIL DE MEDIU – SC SOCERAM SA – 09/05/2022 – PREZENT ;

2) ECONOMIST IN ECONOMIE GENERALA – SC VITALL SRL – 11/09/2019 – 31/03/2022 ;

3) ECONOMIST – SC FERRO PERFORMANCE PIGMENTS ROMANIA SRL – 01/04/2014 – 11/2018

4) TEHNICIAN/ECONOMIST – SC TERMOELECTRICA SA BUCURESTI – SUCURSALA ELECTROCENTRALE DOICESTI – 06/11/1998 – 30/10/2011

Jurnalist, Antena 3

“Nu sunt ce aş fi vrut să fiu, mi-ar fi plăcut să cânt, dar scriu! Sunt jurnalist!”

Am iubit muzica dintotdeauna și cânt de când mă știu. Dar părinții m-au vrut inginer, ca să am o meserie de viitor.

Așa că în locul Liceului de Muzică am făcut Mate-Info la Liceul “Voievodul Mircea” din Târgoviște și, bineînțeles, în locul Conservatorului, Facultatea de Automatică şi Informatică Industrială.

Și, paradoxal, am ajuns să lucrez în Radio (a doua mare dragoste, după muzică) și Televiziune. Drumul m-a purtat de la “Radio D” Târgovişte pe la Radio Contact/Kiss Fm, Național Fm, Europa Fm, N24/Național Tv, Digi24, Smart FM/Aleph News și Antena 3 CNN.

Ce-aș schimba, dacă aș putea să dau timpul înapoi? Aș schimba Facultatea, aș face Conservatorul, deși muzica mi-a fost alături tot timpul și-am cântat… și la bine și la greu.

Dar pentru nimic în lume nu aș renunța la cea mai frumoasă perioadă din viața mea – cei 4 ani la Liceul “Voievodul Mircea”.

Pentru că am învățat acolo nu doar niște materii, nu doar Info, Română, Chimie, Engleza sau Franceză. Lecțiile pe care ni le-au predat atunci profesorii noștri s-au transformat apoi în principii de viață și în repere la care încă mă raportez.

Iar profesorii, unii dintre ei, n-au fost doar profesori. Ne-au fost prieteni, ne-au ascultat, ne-au înțeles, ne-au certat când a fost cazul, ne-au sfătuit și ne-au îndrumat ca și cum am fi fost copiii lor, în cea mai complicată perioadă din viață, adolescența.

Și le voi fi mereu recunoscător, pentru că o parte extrem de importantă din cine, ce și cum sunt azi, li se datorează.

Pentru mine, profesorii mei sunt Liceul “Voievodul Mircea”. Pentru că, așa cum spunea Diriga – doamna Rodica Stănilă, “Omul sfințește locul!”.

Programator, Apple Inc., Cupertino, California

Am absolvit Liceul Voievodul Mircea în anul 1996. Am fost a doua generatie de informaticieni a liceului și prima generatie a domnului profesor Duță. La ora la care scriu aceste randuri, locuiesc in California, SUA și de 10 ani lucrez pentru Apple Inc. în Cupertino. Echipa pentru care lucrez, livrează în fiecare an noi versiuni ale aplicației Mail pentru iPhone, iPad, Macintosh și, mai nou, Vision Pro. Am avut onoare să lucrez, de asemenea, pentru alte mari nume în industria IT, cum ar fi Siemens și Microsoft. Am avut plăcerea să lucrez la produse deosebite, începand cu airbaguri și alte sisteme de siguranță pentru mari firme auto și până la Windows, XBox One.  Dar drumul meu a început pe holurile liceului Voievodul Mircea…

Au trecut mulți ani de la ziua în care am absolvit liceul, dar cei patru ani petrecuți la Voievodul Mircea au fost esențiali în formarea mea ca om și inginer. Am ales liceul Voievodul Mircea (sau Nr 2 cum se mai numea atunci) pentru un motiv simplu: nu aș fi putut intra la Ienăchiță Văcărescu sau Carabella la secția de informatica. Acestea erau licee de top, iar informatica se spunea că este o meserie de mare viitor. Toți colegii mai conștiincioși și muncitori decât mine concurau pentru un loc la aceste licee. În retrospectivă, însă, nu cred ca aș fi fost mai bine decât la Voievodul Mircea, iar decizia de aplica aici s-a dovedit una din cele mai bune din viața mea. Din primele săptămâni ale clasei a IX-a am devenit captivat de informatică, de stiința programării, de ecranul acela misterios al calculatorului și de lucrurile pe care le puteam face cu el. Mi-au plăcut la nebunie algoritmii, modul simplu și pragmatic de a gândi o problemă în așa fel încât un computer să o poată rezolva. Și nimic din acestea nu ar fost posibil fără talentul unui om deosebit, un om care deși nu era profesor de meserie, a știut să îmi capteze atenția și să mă facă să iubesc – chiar și până în ziua de azi – arta de a programa un calculator. Mulțumesc mult, Domnule Duță ! Ati fost un profesor extraordinar !

În viața personală, liceul Voievodul Mircea fost locul unde am legat cele mai frumoase prietenii și unde am petrecut  momente de neuitat. Nu voi uita niciodata zilele în care mă ascundeam de domnul director Diaconescu pentru că nu vroiam să mă tund, drumețiile cu doamna profesoară Roșca, tabăra la mare cu doamna dirigintă Dureci ! Orele de chimie și fizică unde, deși nu depuneam mare efort, reușeam, spre surprinera mea, să iau note bune, orele de franceză la care mai mult lipseam (unul din marile regrete), și orele de biologie … unde de-abia treceam clasa oricât aș fi copiat.

Și tot la liceul Voievodul Mircea am cunoscut-o pe soția mea, cu care tocmai am aniversat 24 de ani de căsătorie (29 de ani de prietenie). Nu am să uit niciodata locul și ziua: ora de dirigentie, joi după amiază, 9 noiembrie, la sala 18. Mulțumesc mult, doamna Dirgintă Dureci, pentru ca ați primit-o la clasă în ziua acea ! Cei trei copii ai noștri vă sunt recunoscători. 

Pentru mine, drumul în viață a început la liceul Voievodul Mircea, iar acum, la ceas aniversar, îi doresc mulți ani (sau, mai bine zis, secole) înainte. Fie ca între zidurile lui să își găsească drumul în viață cât mai multe generații de tineri.

Multumesc mult, liceu drag !

Inginer IT, ORACLE

Locuiesc în Bucuresti încă de când am definitivat liceul, unde am urmat Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației din cadrul Universității Politehnica.

Amintirea anilor de liceu rămâne precum un album de fotografii, plin de experiențe, transformări și amintiri imortalizate în timp. De la entuziasmul primei zile în care am călcat pentru prima dată în sala de studiu, până la anticiparea absolvirii, acei ani ne-au modelat ca si indivizi și au creeat amintiri care persistă cu mult dincolo de clopoțelul final.

Cu siguranță, nu au lipsit momentele dificile, dar acestea au fost pietrele de ascuțit ale sculpturii noastre personale. Am experimentat eșecuri și succesuri, momente de îndoială și instantanee de claritate. Toate acestea au contribuit la modelarea caracterului nostru și la dezvoltarea unei viziuni mai cuprinzătoare asupra lumii.

Absorbând învățăminte din fiecare lecție și adunând amintiri în fiecare colț al sufletului, ne-am pregătit pentru viitoarele provocări. Reflectarea asupra anilor de liceu ne amintește că acea perioadă a fost nu doar un capitol în viața noastră, ci o etapă vitală în construcția identității noastre.

Nu pot să nu-mi exprim recunoștința și admirația mea pentru contribuția cadrelor didactice la formarea și dezvoltarea mea personală. Fiecare dintre ei a fost o sursă de inspirație și un ghid în această călătorie numită educație.

Consilier, Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor, Ministerul Educației

Anii petrecuți în liceu au fost plini de provocări, bucurii, prietenii și descoperiri. Am învățat multe lucruri noi, atât în materiile școlare, cât și în viața personală. Am cunoscut oameni diferiți, cu care am împărtășit interese, hobby-uri, vise și secrete. Am participat la activități extrașcolare, cum ar fi concursuri, proiecte și excursii. Am avut și momente grele, când am dat de obstacole, conflicte, dezamăgiri sau eșecuri. Dar am reușit să depășesc aceste situații cu ajutorul profesorilor, părinților și prietenilor.

Anii petrecuți în liceu m-au format ca persoană și m-au pregătit pentru viitor.

După terminarea liceului am urmat cursurile Universității Naționale de Educație Fizică și Sport din București, iar în urma cu câțiva ani am absolvit cursurile de Master ale aceeași instituții.

Așa cum am precizat, liceul m-a format și ca sportiv. Datorită sportului practicat în timpul și în cadrul liceului, mai exact – volei, am avut ocazia de a participa în competiții sportive de înaltă performanță, interne și internaționale, în cadrul Diviziei Naționale și în cadrul lotului național de volei, medaliat la Jocurile Balcanice sau Mondiale ale Forțelor Armate (sunt fost jucător la Steaua București, printre altele).

În prezent, sunt consilier la Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor  din cadrul Ministerului Educației, membru în cadrul Rețelei Internaționale de Educație Enic – Naric, antrenor de volei – cadeți și juniori în București.  

Informatician, Inspectoratul Școlar Județean Dâmbovița

Cu aproape 29 de ani în urmă am pășit cu mare emoție pe porțile instituției, fără să știu că o să mă aștepte 4 ani, ani care sunt printre puținii pe care i-aș retrăi, secundă după secundă, fără să schimb nici o secundă, ani care ne-au format, ne-au ajutat si ne-au transformat în oamenii care suntem astazi.

După finalizarea liceului, profil Matematică-Informatică – intensiv informatică, m-am indreptat către o facultate cu același profil. In 2005 m-am angajat ca profesor suplinitor de informatică și TIC, doar că mi-a luat 10 ani să-mi dau seama că sistemul nu mai dorește profesori dedicați ci profesori care să fie îngropați în hârtii, în comisii, comiții și comitete. După 10 ani petrecuți la catedră mi-am dat demisia și m-am angajat ca informatician într-un liceu din județul Dâmbovița. În prezent, sunt informatician la Inspectoratul Școlar Județean Dâmbovița.

Este o mare bucurie şi o mare onoare pentru mine să pot transmite gândurile mele din postura de absolvent al acestui liceu. După 100 de ani, Liceul ”Voievodul Mircea” pregăteşte în continuare generaţii de elevi pentru a-şi alege propriul drum în viaţă, pentru realizarea unui viitor de care cu toţii să fim mândri.

La ceas aniversar aduc un respectuos omagiu tuturor dascălilor frumoși sufletește care au slujit și slujesc în această instituție, „se spune că dascălii nu au apărut întâmplător în această lume, Dumnezeu i-a trimis pe pământ pentru a împărți lumină și căldură prin ceea ce au la îndemână în minte şi în suflet”! Dascălii acestei instituții au stimulat elevilor libertarea de a gândi, de a se exprima și dreptul de a-și dezvolta pe deplin personalitatea.

Un sincer ‚,La mulți ani!” liceului noastru și un gând de recunoștință pentru toți cei care au dat o fărâmă din sufletul lor acestui lăcaș de învățământ !

“executive multi-purpose domestic management”

Anul acesta, 2024, se împlinesc 25 de ani de când am absolvit liceul (profilul informatică).

Până la începutul lunii decembrie a anului trecut am ocupat postul de director tehnic într-o companie din Târgoviște. M-am angajat la această companie cu o lună înainte de finalizarea studiilor universitare (Facultatea de Inginerie Electrică, Universitatea Valahia, specializarea Automatică și Informatică Industrială), în mai 2004. În cei 19 ani și jumatate petrecuți la acest angajator am parcurs numeroase etape de dezvoltare, câștigând experiență atât pe posturi executive, cât și de management. Am lucrat cu date spațiale. Datele spațiale, numite și date geospațiale sau geodate, sunt orice tip de date care se referă direct sau indirect la o anumită zonă geografică sau locație. Am participat la producția de modele digitale ale reliefului și mediului înconjurator, în diverse formate, utilizând diverse metodologii, aplicații software și date sursă. Produse digitale ca: Google Earth, Google Maps, Waze, etc. se bazează pe aceste date spațiale. Pe scurt însă, pot sa spun că am făcut hărți.

În prezent sunt casnică. Pentru mine, sa accept acest ”statut”, de “casnică”, este, în același timp, ușor amuzant, dar și destul de înfricoșător. Iar aceasta este pentru că, de când mă știu, am vrut să fiu independentă, din toate punctele de vedere, dar mai ales din punct de vedere financiar. Pentru foarte mulți ani am fost “zmeoaică”, am acceptat toate provocările și situațiile profesionale, care mi-au apărut în cale și pot să spun că am câștigat de fiecare dată. Apoi, în 2016, am devenit mamă, iar această experientă pot spune că este cea mai complexă “funcție” pe care am avut-o până acum de îndeplinit. Astfel, pentru o perioadă, am funcționat ca “mamă zmeoaică”, ducând în paralel sarcina complexă de a crește și îngriji un copil și atribuțiile de angajat, cu presiunea și responsabilitățile ce veneau împreună cu acest statut. Anul trecut am simțit nevoia de a face o schimbare profesională. Intrasem în cel de-al 20-lea an de muncă în aceeași companie. Simțeam de ceva vreme că partea complet practică, tehnică, îmi lipsește. Îmi doream să mai învăț ceva nou, să pot să fac un produs, să duc singură toți pașii, de la idee până la codul final, utilizabil într-un anumit scop. De la începutul anului trecut, de cîteva ori pe săptamană îmi aloc timp pentru studiu. Astfel, am reusit să îmi consolidez noțiunile de statistică și să le pun în practică cu ajutorul limbajului de programare R; să înteleg principiile dezvoltării web, parcurgând cursuri de HTML și CSS, ajungand la un nivel intermediar de cunoastere a acestora; să aprofundez cunoștintele și skillurile de SQL prin mult exercițiu. Pentru moment, sunt în a treia lună de “executive multi-purpose domestic management”. Pe scurt, casnică, mamă full-time. Îmi ajut copilul la teme, mă joc cu el, citim împreună, petrec timp cu el, iar lucrul acesta mă împlinește, îmi aduce multă bucurie și sens. În același timp reușesc să îmi continui studiul independent, pentru că la un moment dat voi face pasul spre o nouă provocare profesoională în domeniul în care ma pregătesc momentan.

De-a lungul anilor ce au trecut de când am încheiat capitolul “liceu” au fost nenumarate momente și situatii în care m-am simțit recunoscătoare pentru educația primită în liceu. Din școala românească parcursă de mine, cea mai importantă parte o ocupă liceul. Am avut norocul să îmi formez o gândire logică și o modalitate minuțioasă de a analiza situații sau sarcini complexe, de a face lucrurile pas cu pas, într-o ordine care să mă ajute să obțin rezultatul dorit. Beneficiile au fost pentru mine atăt pe partea personală cât și pe partea profesională.

Îmi aduc aminte atât de bine aminte de momentul în care am văzut lista cu elevii admiși în clasa a 9-a la profilul de informatică, în vara anului 1995; de orele și laboratoarele din sala 12 de la etajul 1, de langă cancelarie, unde am “dat” pentru prima dată, cu creta, comenzi de MS DOS pe tabla neagră, și am făcut debug la coduri de Turbo Pascal, cu creionul pe caietul studentesc de matematică – uneori la fel mai fac și acum pentru secvențe de cod de R sau Python; de nebunia aceea de backtracking, care a ramas precum o gaura neagra în mintea mea; de mutatul de la o sala la alta în fiecare pauză; de “groaza” pe care o resimțeam la orele de fizică și la cele de limba română; de multe momente din acei 4 ani de liceu. Momente pline de o multitudine de stări sufletești, uneori copleșitoare pentru “eu” de-atunci.

Bucurie și recunoștință – aceste două sentimente mă încearcă de câte ori revin cu gândul la acei 4 ani de mult trecuți.

Le mulțumesc profesorilor și colegilor mei, căci împreună am creat acel mediu, am trait acele experiențe, am câștigat cunostințe, toate acestea formând o referință solidă pentru etapele ce au urmat în viața mea.

Muncitor, Italia

Sunt în Italia de 20 de ani și, recunosc, că din când în când mai cad în butoiul cu nostalgie. Înainte să plec din tară am încercat să continui studiile și am făcut 3 ani de “tehnologii și echipamente nonconvenționale” la Universitatea Valahia, apoi, dezamăgit de cum decurgeau cursurile, am renunțat (recunosc că am trăit situația ca pe un mare faliment, trădând așteptările părinților și un pic chiar și pe ale mele) și am încercat să fac comerț ambulant cu un AF-u “nou nouț”… am făcut târguri câțiva ani, am investit bani și timp… pe care le-am pierdut. Idea cu care am început, de tipul: “cumpăr ieftin și vând mai scump”, “mă descurc eu cumva”, n-avea cum să înfrângă lipsa de orice fel de experiență. Rezultat: un alt faliment… Apoi, m-am angajat la Alfa TV. Încă nu îi dăduseră drumul și aveau nevoie de unul la montaj. Cum mă descurcam în Adobe Premiere, după o probă de 5 min m-au angajat… Am muncit la ei câteva luni și pregăteam lansarea care întârzia pentru că nu primeau aprobările și împreună cu ea întârziau și salariile noastre… După ce m-am săturat să fac munca gratis, am demisionat. Alt faliment…

Am decis, apoi, să fac marele pas și să plec în Italia… Am muncit ca grădinar – faliment… într-o fabrică de motoare de mașini de spălat – faliment (de data asta a falimentat fabrica), apoi ca zidar – faliment… Și, după 3 ani, am găsit postul de muncă unde sunt și acum. Sunt bine integrat și mă simt ca acasă. Italienii sunt oameni de suflet cu un temperament foarte asemanator cu al nostru. Problema românilor din Italia sunt (greu de crezut, dar adevărat) românii înșiși. Au plecat din țară foarte mulți cu o educație precară, inteligență de nivelul unei gâște și grandomanie împinsă la extrem. Imaginați-vă ce poate ieși din combinația asta de atribute. Poate că nu sunt mulți, dar sunt cei mai vocali… E normal să fii privit apoi cu scepticism când te prezinți ca român. Cel puțin  până când te faci cunoscut. Până cel cu care vorbești își dă seama că ești o personă educată și cu care poate avea o conversație plăcută, variată și din când în când chiar interesantă. Acum, amicii mei italieni mă considera “un caz aparte” dar eu continui să le explic că nu sunt și e doar o problemă de percepție, pentru că e plină România de persoane mult mai bune, frumoase și de treabă decât mine. La urma urmei fac parte din grupul acela de care eu însumi mă plâng: cei care au fugit din țară.  Am dus cu mine, însă, un pic de bun simț românesc, un pic de ospitalitate, umor și poftă de viață caracteristică nouă. Într-un cuvânt: educație .

Nu pot să nu fiu recunoscător educației din România, pornind de la cei 7 ani de acasă până la următorii 15 de școală. Ca bagaj de cunoștințe, în școală, am acumulat acolo, cât s-a putut. Dar ca experiență, am rămas cu acea senzație de “a doua familie”. Iar anii de liceu sunt perioada aia magică presărată cu agonie, extaz și întreg milionul de nuanțe ce stau între ele… Acei 4 ani petrecuți acolo sunt printre puținii din viață mea pe care i-aș retrăi, secundă după secundă, fără sa schimb absolut nimic.

Coca Cola HBC, departamentul vânzări. 

Amintirile din cei 4 ani de liceu, alături de colegi și profesori, sunt extraordinare. 

La ceas aniversar, vă doresc realizări dintre cele mai bune, la mulți și minunați ani !

Bucuria de a scrie pe aceste pagini ale unui liceu istoric, nu poate fi egalată decât de recunoștința față de profesorii care au contriubuit la formarea oamenilor de astăzi .

Manager Iorga Pediatrics, Oklahoma, SUA

Am absolvit liceul în anul 1981, la clasa a XII-a F, operatori geologi, diriginte profesor Florescu Nicolae.

În 1985, am absolvit Facultatea de Fizică, Universitatea București, apoi, prin repartiție guvernamentală, am ales să fiu profesor la liceul unde am fost elevă, adică Liceul Industrial nr. 2.

Inspector, Autoritatea Vamală Română, Ministerul de Finanțe

Am absolvit Liceul Voievodul Mircea în anul 2004, fiind la clasa cu profil sportiv a domnului profesor Tică Dănuț.

Îmi amintesc cu bucurie de anii pe care i-am petrecut în cadrul Liceului Voievodul Mircea, instituție de învățământ care m-a ajutat să mă dezvolt și să îmi conturez planurile privind cariera profesională și modul de viață pe care urma să îl adopt pentru viitor.

Am fost înconjurat de un colectiv format din oameni frumoși și de un grup de profesori bine intenționați, cu ajutorul cărora am avut parte de experiențe benefice, atât din punct de vedere social, cât și din punct de vedere intelectual și sportiv, lucru pentru care nu pot decât să le mulțumesc.

După finalizarea Liceului am absolvit un Colegiu Universitar – Tehnică de Calcul, o Facultate – Electronică Aplicată și un Master – Sisteme Avansate de Telecomunicaţii, Prelucrarea şi Transmisia Informaţiei în cadrul Universității Valahia din Târgoviște, după care am absolvit un program de Doctorat în Cadrul Universității Naţionale de Ştiinţă şi Tehnologie Politehnica Bucureşti, chiar la începutul acestuia mi-a fost acordat Titlul de Doctor în Ştiinţe Inginereşti de către Ministrul Educației.

Cu deosebită considerație,

Dr. Aurel Ștefan Pica

Pensionară

Am avut ca diriginte pe distinsul profesor Nicolae Florescu, la clasa a XII-a F, profil geologie. Am fost îndrumați de o echipă excelentă de profesori care ne-au pregătit pentru carieră și viață și le vom fi recunoscători toată viața.

După absolvire, m-am angajat la Schela Petrolieră Târgoviște ca operator tratare țiței în depozit Ochiuri, unde am activat 37 de ani. La momentul actual sunt pensionară, dar și lucrez la firma Nimet SA ca operator date.

Sunt mândră de anii petrecuți în acest liceu și, acum, după 43 de ani de la absolvire, mă cuprind emoțiile când îl revăd. Pentru mine a fost piatra de temelie pentru carieră dar și familie.

Aș vrea ca generațiile care se succed să respecte blazonul liceului, dar și pe cei care-i îndrumă !

Muzeograf

Am absolvit Facultatea de Istorie-Filozofie din București (unde m-am și stabilit) și am un Doctorat în Filologie.

Am lucrat la Muzeul Municipiului București ca muzeograf, apoi Șef de Secție Istorie-Patrimoniu.

Am șapte cărți publicate (două în colaborare), mare parte la Editura Vremea.

Am studii şi articole publicate în volume colective de specialitate din țară și străinătate, apariții la TV, colaborări cu Radiodifuziunea Română.

Am publicat articole și în Revista „Târgoviște literară”, îngrijită de dl profesor Platcu Eusebiu, apoi, de soția dânsului, dna Minodora Platcu.