Parcursul profesional, sau ”Viața de după liceu, la persoana a 3-a”:
Cezar a plecat la facultate la Brașov, să studieze ceva, dar mai important, să meargă pe munți. Și exact asta a făcut: abia a intrat la Autovehicule Rutiere, dar a terminat-o al 5-lea și s-a angajat direct în R&D, iar după master și doi ani de muncă în domeniu, s-a lăsat pentru a deveni… instructor de ski.
Practic, lucra 2 luni pe an, iar în restul de 10 se plimba și făcea voluntariat. Mult voluntariat – câteva mii bune de ore pentru CPNT Brasov, cel mai fain club de munte din țară, care l-au propulsat în roluri de organizator al evenimentelor Brașov Marathon, Marathon 7500 și ProPark Adventure Race. A vizitat peste 25 de țări până la 30 de ani, fără vreo dorință de a bate recorduri, ci doar mergând acolo unde găsea lucruri interesante de învățat.
A ajuns inclusiv în Patagonia Chileană, într-un voluntariat de 3 săptămâni la cel mai greu concurs de aventură din lume.
Pe la 28 de ani a decis că trebuie să înceapă să construiască ceva și pentru el, așa că s-a apucat de afaceri, obținând o finanțare StartUp Plus pentru o idee de curierat urban cu bicicleta. Nu i-a ieșit curierat, ci a ieșit un service de biciclete care acum se transformă în ditamai magazinul de biciclete, trotinete, cu închirieri, un Escape Room și un bar/cafenea atașate.
La 29 de ani a fost ales consilier local al Municipiului Brașov, însă a renunțat la rol la 33 de ani, când a venit pe lume fiul său, Mihnea.
Acum continuă munca de dezvoltare la CUB și se bucură de Mihnea, fiind în continuare instructor de ski, cât o mai exista zăpadă în țara asta.
Bonus, merge crainic la evenimente de alergare montană peste tot prin țară.
Gânduri la aniversarea centenarului:
Maximă apreciere tuturor profesorilor care au dat ce-au avut mai bun tuturor generațiilor de elevi, cu atât mai mult cu cât liceul ăsta nu i-a mai avut pe cei mai buni elevi din județ. Mă bucur că am reușit să mă bucur de liceul acesta la momentul potrivit, să nu regret acum nimic. Privind în urmă, a fi șeful clasei în liceu a fost primul meu rol de lider. Păcat că am realizat foarte, foarte târziu.
Să ne auzim cu bine la aniversarea bi-centenarului !