Economist
„Ani de liceu/Cu emoții la română/Scumpii ani de liceu/Când la mate dai de greu.. ..”
Cât adevăr !
Privind în urmă, cam 28 de ani, realizez cât adevăr se ascunde în acest cântec.
Pentru mine, anii de liceu mi-au adus cele mai frumoase amintiri, prieteni și împliniri din adolescență.
Nu aș fi devenit omul de azi fără aportul profesorilor din liceu și al colegilor.
Privesc spre cer și le mulțumesc profesorilor care nu mai sunt printre noi, dar sigur ne veghează.
Gândurile mele se îndreaptă către profesorii care încă „mai formează” noi generații în liceul nostru, „modelează caractere „.
Odată, la ora de dirigenție, domnul Istrate, ne-a spus că, în liceu, vom lega prieteniile cele mai trainice. Și mare dreptate a avut ! Prietenii cei mai buni îi am din liceu, fără nici un dubiu.
Aș dori, de asemenea, să evoc amintirea doamnei Bădescu (profesoară de franceză), a doamnei Bădicioiu (profesoară de biologie), a doamnei Ciobanu (profesoară de matematică), a domnului Paraschiva (profesor de chimie), a domnului Istrate (diriginte) și nu în ultimul rând pe domnul profesor Duță. Toți si-au lăsat amprenta asupra caracterului meu, fără dumnealor aș fi „incompletă „.