1996

Economist

„Ani de liceu/Cu emoții la română/Scumpii ani de liceu/Când la mate dai de greu.. ..”

Cât adevăr !

Privind în urmă,  cam 28 de ani, realizez cât adevăr se ascunde în acest cântec.

Pentru mine, anii de liceu mi-au adus cele mai frumoase amintiri,  prieteni și împliniri din adolescență.

Nu aș fi devenit omul de azi fără aportul profesorilor din liceu și al colegilor.

Privesc spre cer și le mulțumesc profesorilor care nu mai sunt printre noi, dar sigur ne veghează.

Gândurile mele se îndreaptă către profesorii care încă „mai formează” noi generații în liceul nostru, „modelează caractere „.

Odată,  la ora de dirigenție,  domnul Istrate,  ne-a spus că,  în liceu, vom lega prieteniile cele mai trainice. Și mare dreptate a avut ! Prietenii cei mai buni îi am din liceu, fără nici un dubiu.

Aș dori, de asemenea, să evoc amintirea doamnei Bădescu (profesoară de franceză), a doamnei Bădicioiu (profesoară de biologie), a doamnei Ciobanu (profesoară de matematică), a domnului Paraschiva (profesor de chimie), a domnului Istrate (diriginte) și nu în ultimul rând pe domnul profesor Duță. Toți si-au lăsat amprenta asupra caracterului meu, fără dumnealor aș fi „incompletă „.

Învățătoare, București

Promoția 1996, clasa domnului profesor Istrate Nicolae.

28 de ani … Cu aceeași emoție cu care am pășit pentru prima data în incinta Liceului Voievodul Mircea, mă alătur astăzi evocând amintiri plăcute, știut fiind că nu e perioadă mai frumoasă în dezvoltarea și formarea omului ca anii de liceu.

Figuri și momente îmi vin clar în minte acum. Toate mi-au fost dragi!

Mi-a fost drag profu’ de chimie, domnul Paraschiv, care pe cât de fioros părea (zâmbesc!), ascundea acea blândețe care nu-i putea lipsi unui dascăl bun.

Adeseori, îmi răsună vocea caldă și cristalină, ca a unei mame care își dojenește copiii cu dragoste, a profesoarei de limba franceză, dna Bănescu.

Nu pot să nu-l amintesc aici pe Voievodul Mircea al întregului ținut al liceului de lângă gară, directorul și profesorul de istorie Mihai Diaconescu – suflet mare, ochi vigilenți, mână de fier … că așa îi stă bine unui domnitor!

Domnul diriginte Istrate și domnul Duță, o echipă imbatabilă!

O poveste frumoasă … care s-a sfârșit acum mulți ani, dar care nu se uită toată viața!

La ceas de sărbătoare, adresez felicitări întregului colectiv de profesori și personalului auxiliar pentru înalta distincție cu care au fost recompensați și le doresc multă putere de muncă pentru a îndeplini țeluri cât mai înalte.

LA MULȚI ANI ISTORICI !

Cu recunoștință și respect,

Eleva de atunci, dascălul de acum.

Programator, Apple Inc., Cupertino, California

Am absolvit Liceul Voievodul Mircea în anul 1996. Am fost a doua generatie de informaticieni a liceului și prima generatie a domnului profesor Duță. La ora la care scriu aceste randuri, locuiesc in California, SUA și de 10 ani lucrez pentru Apple Inc. în Cupertino. Echipa pentru care lucrez, livrează în fiecare an noi versiuni ale aplicației Mail pentru iPhone, iPad, Macintosh și, mai nou, Vision Pro. Am avut onoare să lucrez, de asemenea, pentru alte mari nume în industria IT, cum ar fi Siemens și Microsoft. Am avut plăcerea să lucrez la produse deosebite, începand cu airbaguri și alte sisteme de siguranță pentru mari firme auto și până la Windows, XBox One.  Dar drumul meu a început pe holurile liceului Voievodul Mircea…

Au trecut mulți ani de la ziua în care am absolvit liceul, dar cei patru ani petrecuți la Voievodul Mircea au fost esențiali în formarea mea ca om și inginer. Am ales liceul Voievodul Mircea (sau Nr 2 cum se mai numea atunci) pentru un motiv simplu: nu aș fi putut intra la Ienăchiță Văcărescu sau Carabella la secția de informatica. Acestea erau licee de top, iar informatica se spunea că este o meserie de mare viitor. Toți colegii mai conștiincioși și muncitori decât mine concurau pentru un loc la aceste licee. În retrospectivă, însă, nu cred ca aș fi fost mai bine decât la Voievodul Mircea, iar decizia de aplica aici s-a dovedit una din cele mai bune din viața mea. Din primele săptămâni ale clasei a IX-a am devenit captivat de informatică, de stiința programării, de ecranul acela misterios al calculatorului și de lucrurile pe care le puteam face cu el. Mi-au plăcut la nebunie algoritmii, modul simplu și pragmatic de a gândi o problemă în așa fel încât un computer să o poată rezolva. Și nimic din acestea nu ar fost posibil fără talentul unui om deosebit, un om care deși nu era profesor de meserie, a știut să îmi capteze atenția și să mă facă să iubesc – chiar și până în ziua de azi – arta de a programa un calculator. Mulțumesc mult, Domnule Duță ! Ati fost un profesor extraordinar !

În viața personală, liceul Voievodul Mircea fost locul unde am legat cele mai frumoase prietenii și unde am petrecut  momente de neuitat. Nu voi uita niciodata zilele în care mă ascundeam de domnul director Diaconescu pentru că nu vroiam să mă tund, drumețiile cu doamna profesoară Roșca, tabăra la mare cu doamna dirigintă Dureci ! Orele de chimie și fizică unde, deși nu depuneam mare efort, reușeam, spre surprinera mea, să iau note bune, orele de franceză la care mai mult lipseam (unul din marile regrete), și orele de biologie … unde de-abia treceam clasa oricât aș fi copiat.

Și tot la liceul Voievodul Mircea am cunoscut-o pe soția mea, cu care tocmai am aniversat 24 de ani de căsătorie (29 de ani de prietenie). Nu am să uit niciodata locul și ziua: ora de dirigentie, joi după amiază, 9 noiembrie, la sala 18. Mulțumesc mult, doamna Dirgintă Dureci, pentru ca ați primit-o la clasă în ziua acea ! Cei trei copii ai noștri vă sunt recunoscători. 

Pentru mine, drumul în viață a început la liceul Voievodul Mircea, iar acum, la ceas aniversar, îi doresc mulți ani (sau, mai bine zis, secole) înainte. Fie ca între zidurile lui să își găsească drumul în viață cât mai multe generații de tineri.

Multumesc mult, liceu drag !

Coca Cola HBC, departamentul vânzări. 

Amintirile din cei 4 ani de liceu, alături de colegi și profesori, sunt extraordinare. 

La ceas aniversar, vă doresc realizări dintre cele mai bune, la mulți și minunați ani !

Bucuria de a scrie pe aceste pagini ale unui liceu istoric, nu poate fi egalată decât de recunoștința față de profesorii care au contriubuit la formarea oamenilor de astăzi .

Director Economic, Academia de Studii Economice din București

„Şcoala cea mai bună e aceea în care înveţi înainte de toate a învăța”.

Nicolae Iorga

100 de ani, o aniversare deosebită pentru o școală și oameni deosebiți!

Cu bucurie și emoție, ne aducem aminte de cei mai frumoși ani, petrecuți în Grupul Școlar „Voievodul Mircea” din Târgoviște, care pentru noi a reprezentat instituția unde ne-am descoperit, ne-am format și ne-am dezvoltat.

Amintirile frumoase, experiențele unice și interacțiunile minunate cu profesorii noștri reprezintă încă pentru noi, adevărate repere, care ne-au marcat dezvoltarea profesională ulterioară.

Acum, la ceas aniversar, doresc întregului corp profesoral al liceului, un sincer LA MULTI ANI!, cu bucurii și sănătate, dar mai ales cu rezultate frumoase pentru noile generații!

Cu deosebita consideratie,

Expert contabil

M-am oprit pentru câteva momente și cu drag revin la anii de liceu și scriu aceste rânduri. Am multe amintiri frumoase. Avem amintiri din tabere, din excursiile făcute împreună și din timpul cursurilor.

Pentru mine au fost cei mai frumoși ani. Nici la școala generală și nici la facultate nu am avut așa un colectiv ca în liceu (profesori și colegi).

Apreciez că am avut șansa să studiez în acest liceu, care la acea vreme ne-a oferit materialele de care aveam nevoie pentru a studia.

Acum sunt expert contabil și am cabinet de contabilitate, unde zic că am integrat destul de bine tehnologia, cu contabilitatea într-un mediu plăcut. În munca mea de zi cu zi aplic ce am învățat în liceu.

Mulțumesc !

Co-fondator Bantex

Cei 4 ani de informatică în Voievodul Mircea sunt cartea mea de vizită astăzi.

Îmi amintesc cu nostalgie pașii timizi cu care i-am trecut pragul. Am făcut parte din prima generație de absolvenți analiști-programatori a liceului. Profil nou în Romania anilor ’90, cea mai potrivită alegere pe care puteam să o fac atunci și care a evoluat către o experiența deosebită despre care pot să spun astăzi, cu mandrie, că mi-a deschis toate ușile!

Îmi amintesc cu drag de dirigintele meu, dl. Istrate, și de rigoarea cu care ne-a îndrumat să iubim informatica. 

Îmi amintesc cu zambetul pe buze de fabuloasele audiții muzicale ale profului de info, ale dlui Duță, și nu pot să nu recunosc că datorită lui mi-am format gustul de astazi în materie de muzică. 

Mi-e dor de acel roșcat din părul dnei Ciobanu, profesoara de matematică, și nu am uitat nici astăzi cum era primul lucru la care mă gândeam dimineața și ultimul la care mă gândeam seara cu teama că voi fi ascultată din cine-știe-ce teoremă!

Îmi amintesc cu nostalgie de atât de raționalele ore de chimie ale dlui Paraschiva și de cât de mandră eram de mine atunci când dl profesor mă solicita să-l „ajut” în predarea vreunei lecții … sau de orele de fizică în care nu pricepeam mare lucru dar eram trup și suflet lângă dl. profesor.

Orele de sport cu dl Ticușan ? Adorabile, îmi aduc un zambet roș’ în obraji și acum, la vârsta maturității. Datorită dumnealui iubesc și astăzi voleiul ! Orele de franceză alei dnei Bănescu? Câte amintiri plăcute ! Profu’ de istorie și directorul liceului ? Văleleu, Maria Ta!

Privind retrospectiv, din perspectiva celei care am devenit astăzi, gândul meu se îndreaptă cu deosebita recunoștiința către toți profesorii mei, oameni cu adevarat remarcabili. Le mulțumesc sincer tuturor!

Programator, IBM România SRL

Am trăit una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea între 1992 și 1996. Amintirile sunt încă vii, colegii încă îi simt aproape, chiar dacă suntem împraștiați în multe zone geografice. Îmi doresc acum, la aniversare, ca toate generațiile ce trec prin liceu să aiba aceleași experiențe plăcute pe care le-am avut-o noi.