“executive multi-purpose domestic management”
Anul acesta, 2024, se împlinesc 25 de ani de când am absolvit liceul (profilul informatică).
Până la începutul lunii decembrie a anului trecut am ocupat postul de director tehnic într-o companie din Târgoviște. M-am angajat la această companie cu o lună înainte de finalizarea studiilor universitare (Facultatea de Inginerie Electrică, Universitatea Valahia, specializarea Automatică și Informatică Industrială), în mai 2004. În cei 19 ani și jumatate petrecuți la acest angajator am parcurs numeroase etape de dezvoltare, câștigând experiență atât pe posturi executive, cât și de management. Am lucrat cu date spațiale. Datele spațiale, numite și date geospațiale sau geodate, sunt orice tip de date care se referă direct sau indirect la o anumită zonă geografică sau locație. Am participat la producția de modele digitale ale reliefului și mediului înconjurator, în diverse formate, utilizând diverse metodologii, aplicații software și date sursă. Produse digitale ca: Google Earth, Google Maps, Waze, etc. se bazează pe aceste date spațiale. Pe scurt însă, pot sa spun că am făcut hărți.
În prezent sunt casnică. Pentru mine, sa accept acest ”statut”, de “casnică”, este, în același timp, ușor amuzant, dar și destul de înfricoșător. Iar aceasta este pentru că, de când mă știu, am vrut să fiu independentă, din toate punctele de vedere, dar mai ales din punct de vedere financiar. Pentru foarte mulți ani am fost “zmeoaică”, am acceptat toate provocările și situațiile profesionale, care mi-au apărut în cale și pot să spun că am câștigat de fiecare dată. Apoi, în 2016, am devenit mamă, iar această experientă pot spune că este cea mai complexă “funcție” pe care am avut-o până acum de îndeplinit. Astfel, pentru o perioadă, am funcționat ca “mamă zmeoaică”, ducând în paralel sarcina complexă de a crește și îngriji un copil și atribuțiile de angajat, cu presiunea și responsabilitățile ce veneau împreună cu acest statut. Anul trecut am simțit nevoia de a face o schimbare profesională. Intrasem în cel de-al 20-lea an de muncă în aceeași companie. Simțeam de ceva vreme că partea complet practică, tehnică, îmi lipsește. Îmi doream să mai învăț ceva nou, să pot să fac un produs, să duc singură toți pașii, de la idee până la codul final, utilizabil într-un anumit scop. De la începutul anului trecut, de cîteva ori pe săptamană îmi aloc timp pentru studiu. Astfel, am reusit să îmi consolidez noțiunile de statistică și să le pun în practică cu ajutorul limbajului de programare R; să înteleg principiile dezvoltării web, parcurgând cursuri de HTML și CSS, ajungand la un nivel intermediar de cunoastere a acestora; să aprofundez cunoștintele și skillurile de SQL prin mult exercițiu. Pentru moment, sunt în a treia lună de “executive multi-purpose domestic management”. Pe scurt, casnică, mamă full-time. Îmi ajut copilul la teme, mă joc cu el, citim împreună, petrec timp cu el, iar lucrul acesta mă împlinește, îmi aduce multă bucurie și sens. În același timp reușesc să îmi continui studiul independent, pentru că la un moment dat voi face pasul spre o nouă provocare profesoională în domeniul în care ma pregătesc momentan.
De-a lungul anilor ce au trecut de când am încheiat capitolul “liceu” au fost nenumarate momente și situatii în care m-am simțit recunoscătoare pentru educația primită în liceu. Din școala românească parcursă de mine, cea mai importantă parte o ocupă liceul. Am avut norocul să îmi formez o gândire logică și o modalitate minuțioasă de a analiza situații sau sarcini complexe, de a face lucrurile pas cu pas, într-o ordine care să mă ajute să obțin rezultatul dorit. Beneficiile au fost pentru mine atăt pe partea personală cât și pe partea profesională.
Îmi aduc aminte atât de bine aminte de momentul în care am văzut lista cu elevii admiși în clasa a 9-a la profilul de informatică, în vara anului 1995; de orele și laboratoarele din sala 12 de la etajul 1, de langă cancelarie, unde am “dat” pentru prima dată, cu creta, comenzi de MS DOS pe tabla neagră, și am făcut debug la coduri de Turbo Pascal, cu creionul pe caietul studentesc de matematică – uneori la fel mai fac și acum pentru secvențe de cod de R sau Python; de nebunia aceea de backtracking, care a ramas precum o gaura neagra în mintea mea; de mutatul de la o sala la alta în fiecare pauză; de “groaza” pe care o resimțeam la orele de fizică și la cele de limba română; de multe momente din acei 4 ani de liceu. Momente pline de o multitudine de stări sufletești, uneori copleșitoare pentru “eu” de-atunci.
Bucurie și recunoștință – aceste două sentimente mă încearcă de câte ori revin cu gândul la acei 4 ani de mult trecuți.
Le mulțumesc profesorilor și colegilor mei, căci împreună am creat acel mediu, am trait acele experiențe, am câștigat cunostințe, toate acestea formând o referință solidă pentru etapele ce au urmat în viața mea.