Energia eoliana
Energia eoliana este energia vāntului, o forma de energie regenerabila. La īnceput energia vāntului era transformata īn energie mecanica. Ea a fost folosita de la īnceputurile umanitatii ca mijloc de propulsie pe apa pentru diverse ambarcatiuni iar ceva mai tārziu ca energie pentru morile de vānt. Morile devānt au fost folosite īncepānd cu sec al 7-lea ī.Hr de persi pentru macinarea grauntelor. Morile de vānt europene, construite īncepānd cu
sec al 12-lea īn Anglia si Franta, au fost folosite atat pentru macinarea de boabe cāt si pentru taierea bustenilor, maruntirea tutunului, confectionarea
hārtiei, presarea semintelor de in pentru ulei si macinarea de piatra pentru vopselele de pictat.
Tarile cu cea mai mare capacitate instalata īn ferme eoliene sunt China, Statele Unite, Germania si Spania. La īnceputul anului 2011, ponderea energiei eoliene, īn totalul consumului intern era de 24% īn Danemarca, 14% īn Spania si Portugalia, circa 10% īn Irlanda si Germania, 5,3% la nivelul UE; procentul este de 3% īn Romānia la īnceputul anului 2012. La aceeasi data īn Romānia existau peste o mie de turbine eoliene, jumatate dintre ele fiind īn Dobrogea.
Energia eoliana este generata prin transferul energiei vāntului unei turbine eoliene. Vānturile se formeaza datorita īncalzirii neuniforme a suprafetei Pamāntului de catre energia radiata de Soare care ajunge la suprafata planetei noastre. Aceasta īncalzire variabila a straturilor de aer produce zone de aer de densitati diferite, fapt care creeaza diferite miscari ale aerului. Energia cinetica a vāntului poate fi folosita la antrenarea elicelor turbinelor, care sunt capabile de a genera electricitate. Unele turbine eoliene sunt capabile de a produce pāna la 5 MW de energie electrica, desi acestea necesita o viteza constanta a vāntului de aproximativ 5,5 m/s, sau 20 kilometri pe ora. Īn putine zone ale Pamāntului exista vānturi avānd viteze constante de aceasta valoare, desi vānturi mai puternice se pot gasi la altitudine mai mare si īn zonele oceanice.
